De ce au nevoie oamenii pentru a se vindeca?

Ma uit de cativa ani la oamenii care vin si pleaca din cabinetul meu de terapie. Privind dincolo de chipuri si de detaliile fiecarei povesti in parte, nu pot sa nu ma intreb ce ne lipseste pentru a fi sanatosi.
Exista o parte ascunsa a Sinelui nostru care ne genereaza intamplarile si lectiile. Care este esenta? Cine te aduce la mine? Probabil ca tot el. Tu esti sceptic, dar speri intr-o solutie. Nu esti convins si nu iti este foarte clar ce cauti pe masa mea de terapie, si totusi esti aici. Esti aici pentru ca un "ceva"  din tine te-a adus. Un ceva care de data asta s-a impus asupra mintii tale care are nevoie de certitudini, de scopuri, de cauze, de fapte. Sinele tau ti-a dat o problema suficient de mare ca sa te motiveze sa vii, dar pe care stie ca ai inauntrul tau puterea de a o rezolva. Ai nevoie pentru asta doar de o clipa de luciditate spirituala, de o clipa de iluminare, pentru a stii ce cauti. Stii ce cauti? Cautam cu totii asta, cautam originea subtila, reala, drumul spre Acasa, asemeni fiului ratacitor..
Dar cum te ajut eu ca acel Sine al tau, care te-a adus la mine sa devina el motorul fiintei tale? Cum il ajut sa "vorbeasca" mai tare decat mintea ta? Cum anihilez mintea ta de fiinta sociala? Cum te ajut sa te trezesti? Probabil ca trezindu-ma... Probabil ca atunci voi stii ce iti trebuie tie in special, voi putea comunica cu Sinele tau si il voi auzi cand imi va cere ajutorul..
Sunt cateva lucruri care ne ridica probleme tuturor:
- cum sa iubim? Acea iubire hristica, permanenta si neconditionata pentru Tatal, pentru aproape si pentru noi insine?
- cum iertam? Spunem de multe ori oamenilor sa ierte si ne asteptam sa fie foarte usor, dar abia cand trebuie sa o facem si noi realizam cat de greu este pentru a fi reala, adevarata si pentru totdeauna.
Ni se spune ca ne vindecam traind in iubire, dar cum facem asta nu iti pot spune acum. Am sa caut starea asta pentru tine si pentru mine, pentru Sinele noastre care ne-au trimis aici, pe mine putin inainte pentru a cauta, ca apoi sa te ajut si pe tine sa gasesti.
Ti s-a spus ca totul a pornit de la un soc, o trauma, care a schimbat armonia fiintei tale. 
Stiu ca nu trauma ta este importanta, ci reactia ta in momentul traumatizant. Stiu ca descarcand energia blocata atunci, nu vindec trairea ta si stiu ca daca vindec  eu rana ta, sunt sanse foarte mari ca data viitoare cand ti se intampla sa reactionezi la fel. De ce? Pentru ca ai nevoie sa intelegi, sa constientizezi si apoi sa integrezi modul de a actiona. Dar cum poti tu, ca fiinta umana cu perceptii si viziuni normale, comune, sa vezi astfel? Ce te poate misca si inalta intr-atat incat sa renunti la falsa umanitate careia ii apartii acum si sa te indrepti spre adevarata umanitate pe care ne-a aratat-o Hristos? Poate ca o sclipire de Dumnezeu sau poate o trezire lenta si asumata. Dar cum fac eu cu tine? Tu vii aici intr-o stare mai mult sau mai putin profunda de somn spiritual, iar eu incerc sa te ajut sa te trezesti usor, usor, sa te indemn sa cauti in tine si dincolo de tine, sa-l cauti pe cel ce te-a trimis si pe care l-ai renegat in timp, lasand mintea ta sa preia controlul asupra fiintei tale. Minte suficient de imatura, pragmatica si orientata spre superficial, ca sa il mai poata vedea sau auzi pe Dumnezeu. Si ai fost educat sa te bazezi pe mintea ta, sa o incurajezi, sa o dezvolti pentru ca nu exista pe lume ceva mai minunat decat ea. Mintea ta a fost ajutata sa te faca sa uiti de Dumnezeu. Ai fost hranit de mic copil cu tot felul de minunatii care ti-au distras atentia de la adevarata ta natura, si ti s-a spus ca tu esti minte si esti trup, ca mintea trebuie cultivata, educata, si asa ai ajuns la scoala, si ca trupul trebuie ingrijit si aranjat pentru ca este ceea ce oamenii (si tu) stiu ca esti, si astfel ai fost etichetat dupa trupul tau: gras/slab, blond/roscat/brunet, inalt/scund, etc.
De fapt, cine esti tu? Te-ai oprit de cateva ori in tumultul vietii tale si ai simtit tristetea profunda a sufletului si te-ai intrebat cine esti. Simti ca ai obosit sa te comporti cum se asteapta ceilalti sa o faci? Ai obosit sa faci compromisuri? Ai obosit sa traiesti doar pentru munca si pentru altii (zici tu), iar ei sunt tot mai nemultumiti?
Simti cum se adanceste tristetea? Simti ca starea ta depresiva este tot mai profunda? Nu mai vrei sa faci nimic. Simti ca nu mai ai vlaga si nu intelegi de ce. Ti-ai luat azi suplimentele nutritive. Ti-ai schimbat de luni bune alimentatia dupa o dieta la moda. Ai inceput sa bei apa si foarte timid, poate, sa faci si miscare, dar nu te poti debarasa de tristetea asta, care parca este lipita cu super-glue de sufletul tau... Ce mai trebuie sa faci? Ce inseamna asta?
Este simplu. Cu cat te indepartezi mai mult de sufletul tau cu atat este mai trist totul. Sufletul tau este iubire si cu cat te indepartezi mai mult de natura lui reala, de chemarile lui si de modul lui de "manifestare", cu atat este mai trist.
Este asemeni luminii. Daca stai langa sursa, este lumina si este cald. Cu cat te indepartezi, se face din ce in ce mai intuneric si frig. Unde esti tu fata de propria lumina.. dar fata de Lumina lui Dumnezeu? Si acum intelegi de ce nu mai poti sa vezi ce ai de facut?.. Ai ascultat de vocea gresita, de vocea ratiunii...